Adevărul despre Roșia Montana

Raportul comisiei Grupului pentru Salvarea Roșiei Montane din Academia de Studii Economice

14 iunie 2010

Responsabil comisie: prof.univ.dr. Ion Gh. Roșca, rector

Membrii comisiei:
Prof.univ.dr. Felicia Alexandru
Prof.univ.dr. Coralia Angelescu - Șef catedră
Prof.univ.dr. Marius Băcescu- membru al Academiei Oamenilor de Știință din România
Prof.univ.dr. Florina Bran - Prodecan
Conf.univ.dr. Ildiko Ioan
Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu
Prof.univ.dr. Alexandru Isaic-Maniu
Prep.univ.drd. Raluca Lădaru
Prof.univ.dr. Gheorghe Manea - Cercetător
Prof.univ.dr. Victor Manole - Decan
Prof.univ.dr. Gabriel Popescu
Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu
Prof.univ.dr. Toma Roman
Prof.univ.dr. Mirela Stoian - Prodecan
Prof.univ.dr. Radu Voicu

Cuprinsul

1. Care proiect ?
2. Titularul proiectului
3. Licența 47
4. Problemele economice ale proiectului

4.1 Beneficiile pentru România
4.1.1 Beneficiile directe
4.1.2 Beneficiile indirecte
4.2 Pierderile pentru România
4.2.1 - pierderi sociale
4.2.2 - pierderi culturale
4.2.3 - pierderi de mediu
4.2.4 - pierderea aurului

4.3 O problemă deschisă
4.4 Rezumat
5. Riscurile pentru România
5.1 Riscul financiar
5.1.1 Riscul incapacității de plată a RMGC
5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei
5.1.3 Riscul unei speculații bursiere
5.2 Riscul de mediu
5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice
5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare
5.2.3 Riscul alunecărilor de teren
6. Comparația cu mine de aur din lume
7. Analiza situației "fără proiect"
8. Articolele 135, 136 din Constituție și criza mondială
9. Luptă inegală
10. Concluzii

Motto: Salvați Roșia Montană O deviză pentru care trebuie să luptăm toți românii. Să apărăm această bogăție naturală, aurul, împreună cu patrimoniul cultural-istoric de importanță națională și universală, împotriva celor însetați de îmbogățire în defavoarea neamului românesc.

2005, geolog Aurel Sîntimbrean, fost inginer șef Roșiamin

Marea deosebire între proiectul Roșia Montană și exploatările miniere ale aurului active în lume astăzi este că la Roșia Montană aurul se exploatează de peste 2000 de ani, pe când celelalte exploatări sunt recente (începute în secolul 20 sau chiar 21). De aceea, la Roșia Montană concentrația în aur a zăcământului este acum slabă (1,3 g./t), pe când, la exploatările noi, concentrația în aur este bogată (3-7 g/t) sau foarte bogată (20-30 g/t). În consecință, la Roșia Montană sunt acum mai importante localitatea și istoria ei, patrimoniul arheologic minier și cel construit, spiritul locului, decât aurul care mai există în zonă - așa cum perla dezvoltată într-o scoică devine mai importantă decât scoica. Trebuie să lăsăm Roșia Montană și generațiilor următoare pentru încă 2000 de ani cel puțin, nu să o distrugem, ca sa luăm tot aurul acum. Avem datoria să salvăm Roșia Montană de lăcomia unora și de lipsa de informare a altora.

1. Care proiect?

S-a plecat în 1995, de la un proiect doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roșiei și, prin "rostogolire", s-a ajuns, trecând prin proiectul RMGC din 2002, la proiectul RMGC din 2004. Proiectul RMGC, prezentat în decembrie 2004 în documentul "Memoriul de Prezentare a Proiectului", pe scurt MPP, o dată cu demararea pentru a doua oară (prima dată în sept. 2002, retrasă în 2003) a procedurii de obținere a acordului de mediu, se prezintă astfel:
Perimetrul licenței de exploatare este de 2388 ha ([MPP], pag. 9); se vorbește de 218 milioane tone total minereu măcinat în cei 17 ani de viață a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 17 ani , se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conținut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă (recent 1,3 g/t Au) și 7,47 grame argint/tonă; pentru extragerea aurului se vor folosi, anual, 91.860 tone substanțe periculoase, dintre care 12.000 tone cianură de sodiu. Proiectul va afecta 4 munți prin exploatare la suprafață, în cariere (menționăm că timp de circa 2000 ani, până în 1970, aurul a fost exploatat în subteran, prin galerii): Cetate (care a fost exploatat la suprafață din 1970 de către Minvest în mina mică de 400.000 tone minereu anual, mină care a fost închisă în 2006) și Cârnic în primii 7 ani, apoi Orlea și Jig-Văidoaia; carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 și 260 metri ([MPP] pag. 44) sub nivelul topografic actual; reziduurile obținute din prelucrarea minereului vor forma un iaz de decantare cu suprafața de 299,8 ha, care va avea un baraj de 185 m înălțime, la 2 km de orașul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea ca o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile tot în acest iaz de decantare (RMGC a avut, tot prin transfer de la Minvest, o licență de explorare la Bucium, care a expirat în 2007, și acum așteaptă aprobarea pentru transformarea ei în licență de exploatare, de îndată ce proiectul Roșia Montană ar fi aprobat). Proiectul, a cărui zonă industrială are suprafața totală de: 1376,17 ha, va afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roșia Montană, cel mai afectat fiind satul Roșia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane) din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roșia Montană (până în prezent au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietățile care cad în zona proiectului). Este prevazută în proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, și va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici și cimitire ar trebui mutate. Este o pură iluzie că obiectivele arheologice propuse spre conservare în proiect ca și centrul istoric al satului Roșia Montană, pus într-o zonă protejată, aflate toate între cele 4 cariere deschise, vor rezista exploziilor planificate (și prafului produs de explozii) și trepidațiilor produse de cele 23 de autobasculante de transport de mare tonaj (150 t) care vor circula la Roșia Montană timp de 16 ani, 365 zile pe an, 24 de ore pe zi, cum prevede proiectul ([MPP], pag. 136,143).
Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre și acvatice. Graficul proiectului ar fi: perioada de construcție de 2-3 ani, perioada de exploatare de 17 ani, perioada de închidere a activităților miniere de 2 ani. Deși minereul este sărac, de ce este totuși foarte rentabil proiectul Roșia Montană pentru compania Gabriel Resources (este o "proprietate trofeu" "Trophy Asset", [2001 AR], pag. 6, 12) ? pentru că:
- raportul steril-minereu este foarte scăzut,
- procesarea este convențională simplă,
- infrastructura este foarte bună (drumuri bune, existența unor linii de înaltă tensiune care travesează zona, sursa majoră de apă în apropiere, legături bune cu aeroporturi) și
- zona a avut statutul de zonă dezavantajată (primit în 1999, pentru 10 ani) ([2001 AR], pag. 12).

Acest proiect nu mai este valabil după anularea definitivă, de către Curtea Supremă, în decembrie 2008, a "Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004"; astfel, masivul Cârnic, obiectivul central al proiectului, redevine sit arheologic protejat de lege. Deci, RMGC trebuie sa elaboreze un nou proiect, fără masivul Cârnic.

Amintim că:
- Ministerul Culturii a demarat acțiunea de înscriere a Roșiei Montane pe lista monumentelor din patrimonial mondial UNESCO.
- la 5 mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluția pentru interzicerea până la finele lui 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit pe bază de cianuri până la interzicerea totală din 2011.
In continuare, ne vom referi la proiectul RMGC din 2004, pe scurt proiectul, care însă nu mai este valabil la această dată.

2. Titularul proiectului

Titularul proiectului este societatea mixtă Roșia Montana Gold Corporation, pe scurt RMGC.
- S-a plecat în mai 1995, de la un program de explorări (foraje) în iazul de decantare al Roșiamin de lângă Gura Roșiei ([MPP], pag. 15).
- La 7 iunie 1997, a fost înființată societatea mixtă Euro Gold (actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) - inițial între:
- Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea inițială de 357.000 USD),
- actuala Minvest Deva 33,8 %,
- 3 acționari minoritari privați cu câte 1,2 %.
- In 1999, participarea lui Gabriel a crescut de la 65% la 80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2); Minvest Deva deține 19,31%, iar cele 3 firme private câte 0,23%.
- In timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acțiunile a doi din cei trei acționari minoritari privați. Astfel, în 2010, Gabriel deține 80,46 %, Minvest Deva 19,31% și o firmă privată 0,23 % ([2009 GFS], pag. 13) .
Acționarul majoritar al RMGC este compania Gabriel Resources Ltd, pe scurt Gabriel, sau Compania, înființată în 1996: în mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited ("Gabriel Jersey"), compania părinte, Starx Resources Ltd., fiind rebotezată "Gabriel Resources Ltd." ("Gabriel") -simbol GBU pe bursa din Vancouver ([1997 AR], pag. 17, 18). Compania are un segment de operare: achiziția, explorarea și dezvoltarea de proiecte de metale prețioase localizate în România ("The Company has one operating segment: the acquisition, exploration and development of precious metal projects located in Romania." [2009 GFS], pag. 22). Se observă că Gabriel nu are în domeniul său de activitate "exploatarea", ci doar "explorarea". De aceea, credem că RMGC va vinde afacerea în momentul în care ar ajunge cu dezvoltarea proiectului Roșia Montană până la obținerea licenței de exploatare și a acordului de mediu. De altfel, în tot acest timp, RMGC (Gabriel) nu a făcut decât explorări la Roșia Montană, exploatare a făcut Minvest, prin sucursala sa Roșiamin, până în 2006. Se pune problema de ce atunci RMGC a preluat de la Minvest licența 47, care era o licență de exploatare și nu a luat o licență de explorare? Vom vedea mai departe, la punctul 3. La 31 decembrie 2009, Compania nu are bani suficienți pentru a finanța dezvoltarea Proiectului și de aceea va necesita finanțare adițională, care dacă nu este obținută, va avea ca efect reducerea activităților și întârzieri ale proiectului ("As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays." [2009 GFS], pag. 7).
Nici în 2007 Compania nu avea bani suficienți pentru a finanța dezvoltarea proiectului; atunci se gândea chiar la o evaluare a alternativelor strategice ( “The Company does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which if not raised would result in the curtailment of activities and result in Project development delays or a review of strategic alternatives."" [2007 FQR], pag. 27).
Să observăm că Gabriel nu are bani să finanțeze dezvoltarea proiectului, dar RMGC are bani să plătească o campanie agresivă și mincinoasă în media cu cele 4 miliarde pe care le-ar câștiga chipurile România din acest Proiect. In decembrie 2004, Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest și celor 3 companii private - cei patru acționari minoritari - pentru a-și achita contribuția la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii lui Gabriel când vor primi dividende ("In December 2004, the Company loaned a total of US$ 971 thousand to the four minority shareholderswho hold an aggregate of 20% of the shares of RMGC to facilitate a statutory requirement to increase RMGC’s total share capital. The loans are non-interest bearing and are to be repaid as and when RMGC distributes dividends to its share holders." [2007 AR], pag. 24). In decembrie 2009, Gabriel a mai împrumutat 40 mil. USD lui Minvest (19,31%) și companiei private (0,23%) - cei doi acționari minoritari ai RMGC - pentru a-și achita partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende (Mărirea de capital la RMGC a fost de 216 mil. $, din care 174 mil. $ Gabriel și 42 mil $ Minvest și compania privată) ([2009 GFS], pag. 13, 16). Cum de s-a asociat statul român, prin compania falimentară Minvest, cu o companie fără experiență în exploatare și fără bani ? - rămâne întrebarea fierbinte la care trebuie să primim un răspuns.

3. Licența 47

Licența de exploatare 47/1999 a fost acordată prin H.G. nr. 458 din 10 iunie 1999 lui Minvest ca titular și lui RMGC ca afiliat (prin art. 11, art. 46 și prin interpretarea în favoarea lui Gabriel a Art. 15 din Legea minelor 61/1998). Minvest a făcut exploatare, prin sucursala sa Roșiamin, iar RMGC (Gabriel) a făcut explorare. Licența 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, pe scurt ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată. Deci, prin ordin al ANRM, participarea statului de 100% a fost diminuată la numai 19,31% ! Acelasi lucru s-a întâmplat la Bucium și Certej ! Să remarcăm că Legea 61 prevede doar titular pentru o licență, nu și afiliat, și că licențele, atât cea de exploatare cât și cea de explorare, sunt exclusive. Deci, normal era ca Minvest să exploateze cu Licența de exploatare 47, iar RMGC putea și trebuia să ceară o licență de explorare pe același perimetru al Licentei 47, conform Art. 15. Dar ingineria cu licența mixtă - de exploatare și explorare - dovedește înțelegerea dintre ANRM și Gabriel, în folosul firmei private. Pentru că una este să le spui acționarilor că ai o licență de explorare, care se acordă pentru 5 ani plus încă maximum 3 ani, și alta este să te lauzi că ai o licență de exploatare, care se acordă pentru 20 de ani, plus - eventual - încă câte 5 ani. Să remarcăm că Art. 15 din Legea minelor 61/1998 devine Art. 25 în Legea minelor 85/2003, și acesta nu mai permite unor persoane juridice, alta decât titularul licenței, dreptul de explorare/exploatare pentru aceleași resurse minerale - în speță aurul și argintul la Roșia Montană:
- Legea 61/1998, Art 15. - In limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului.
- Legea 85/2003, Art 25. - In limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului. Perimetrul Licentei 47 a fost modificat de 3 ori, prin acte adiționale elaborate de ANRM, în favoarea lui RMGC (Gabriel):
- perimetrul inițial era de aproximativ 1200 ha, și era orientat est-vest; aproape sigur nu conținea masivul Cârnic;
- a fost mărit în 1999, la 2122 ha, ca să conțină și Cârnicul cel puțin;
- a fost mărit în 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adică la toată suprafața comunei Roșia Montană (16 sate),
- a fost micșorat în 2004, la 2388 ha, și este orientat nord-sud (s-a ajuns astfel la situația absurdă - și ilegală credem - că perimetrul licenței nu mai conține uzina de prelucrare din Gura Roșiei, folosită de Roșiamin până în 2006).
Să observăm că s-a modificat de fapt perimetrul de explorare al lui RMGC (Gabriel), și nu perimetrul de exploatare al lui Minvest. Să mai menționăm că ambele legi ale minelor nu permit modificarea prevederilor licenței (din care face parte și perimetrul) :
- Legea Minelor 61/1998, prin Art. 11: “Prevederile licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, în conditiile existente la data încheierii” ,
- Legea Minelor 85/2003, Art. 60 (1): “Prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”. și că perimetrul unei licențe de explorare poate fi doar micșorat. Licența nr. 47/1999 era deci pentru exploatarea veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră deschisă în muntele Cetate, exploatare închisă în 2006 ca fiind nerentabilă, nu pentru proiect. În Raportul la Studiul de EIM, ca și în alte documente precedente, RMGC face fals referire la Licența de exploatare nr. 47/1999 ca fiind licența pentru proiect (Vol. 7, pag. 4, de exemplu). RMGC nu poate face exploatarea prevăzută în proiectul său cu Licența de exploatare 47 și Legea Minelor 85/2003 nu prevede operația de modificare (actualizare) a unei licențe de exploatare, cum fals afirmă RMGC: "Actuala licență de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerințe. Ea va fi eliberată de ANRM, RMGC căutând sa finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM." (Raport Studiu EIM,Vol. 7, pag. 6) . RMGC trebuie să ceară o nouă licență de exploatare, pentru cele 4 cariere prevăzute în proiectul său, configurat abia în 2001; noua licență de exploatare ar trebui să fie aprobată de Guvern, nu de ANRM. Pentru a începe activitățile miniere prevăzute în această eventuală nouă licență, RMGC ar fi avut nevoie de acordul de mediu ! Procedura de obținere a acordului de mediu, declanșată în decembrie 2004, prin depunerea MPP, trebuia să urmeze și nu să preceadă pe cea a obținerii licenței de exploatare (conform Legii Minelor 85/2003, Art. 20, alin. (1), lit. c) și Art. 22, alin. (1), lit. d) ).
RMGC nu poate să obțină o licență de exploatare nouă, pentru Proiect, sub legea Minelor 85/2003, deoarece la Art. 18, alin. (2), se spune că: "Licența de exploatare se acordă: a) direct titularului licenței de explorare, la solicitarea acestuia, ...; b) câștigătorului unui concurs public de ofertă, ... ." Dar RMGC nu a fost titularul unei licențe de explorare, ci a fost (este) titularul unei licențe de exploatare. Să observăm că nici nu se poate organiza un concurs public de ofertă pentru Roșia Montană, deoarece Art. 11 din Legea Minelor 85/2003 interzice strict efectuarea de operații miniere - deci explorare/exploatare - la Roșia Montana, din cauza patrimoniului arheologic de importanță mondială (galerii romane și dacice unice în lume):
- Art. 11 alin. (1) : "Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale,...., precum și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise."
- alin. (2): "Excepțiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii."
In mai 2006, Minvest a încetat permanent toate operațiile miniere la Roșia Montană și a predat un plan de închidere a minei care a fost aprobat ([2009 FQR], pag. 36). Conform Legii Minelor 85/2003, Art. 52, titularul licenței 47, adica RMGC, a cerut închiderea minei. Conform Art. 31, concesiunea minieră încetează și, deci, considerăm că Licența 47 trebuia să fie anulată (retrasă). Ea este însă încă activă în listele ANRM, în interesul RMGC! Licența 47 este secretă. Se pot deduce însa logic, din documentele publice ale lui Gabriel, prevederile ei și se poate vedea cum legile minelor au fost, credem, încălcate de ANRM, în favoarea RMGC. Cerem desecretizarea licenței 47 și a anexelor sale !

4. Problemele economice ale proiectului

Vom analiza:
- 4.1. Beneficiile pentru România
- 4.2. Pierderile pentru România
- 4.3. O problemă deschisă
- 4.4. Rezumat

4.1. Beneficiile pentru Romania

Vom analiza aici:
4.1.1 Beneficiile directe
4.1.2 Beneficiile indirecte.

Câteva observații pentru început:
Aflăm din documentele lui Gabriel despre evoluția costului de construcție a minei necesar pentru a trece la exploatarea prevăzută în proiect :
• 253 milioane USD în 2001 ([2001 AR], pag. 6)
• 437 milioane USD în 2002 ([2002 AR], pag. 10)
• 638 milioane USD în 2006 ([2005 AR], pag. 14)
• 876 milioane USD în 2009 ([2008 AR], pag. 3).

Explicația noastră pentru aceste creșteri este că acest cost a fost greșit evaluat, datorită incapacității RMGC de a face un proiect bun. Nu cunoastem ca RMGC să fi dat o explicație a acestor creșteri. Aflam din documentele lui Gabriel de asemenea despre involuția concentrației medii de aur în depozitul de la Roșia Montană:

Concentrația medie de aur la tona de minereu
Cantitatea de minereu
Documentul
1,7 g/t Au
45.000.000 t
[1998 AR]
1,52 g/t Au
218.000.000 t
[2002 AR], [2003 AR], [2004 AR],
[MPP]
1,46 g/t Au
215.000.000 t
[2005 AR], [EIM]
1,3 g/t Au
215.000.000 t
site-ul lui Gabriel în 2010

--------------------------------------------------------------------------------------------------------
0,86 g/t
29.000.000 t
Regia Deva 1995 în [1997AR], pag. 8

Care sa fie adevărul?

In [2005 AR], pag. 3, găsim următoarele date legate de proiect:
2 miliarde USD (cel putin) infuzați în economia României pe durata de viață a minei,
1.200 locuri de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcție a minei,
600 locuri de muncă directe create în medie pe durata de viață a minei, 6.000 locuri de muncă indirecte create în medie pe durata de viață a minei.

In [2006 AR], pag. 12, găsim 2,5 miliarde USD infuzați în economia României pe durata de viață a minei. Pe cand în 2010, găsim pe site-ul lui Gabriel și în reclamele agresive promovate la televiziune de RMGC, următoarele date legate de proiect:
4 miliarde USD (cel putin) infuzați în economia României pe durata de viață a minei,
2.300 locuri de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcție a minei,
880 locuri de muncă directe create în medie pe durata de viață a minei,
3.500 locuri de muncă indirecte create în medie pe durata de viață a minei.

Cum este posibil să existe aceste fluctuații în datele proiectului dacă nu din cauza neseriozității sale? Ca să glumim, atunci să mai așteptăm câțiva ani cu acest proiect, dacă cu fiecare an care trece crește și suma infuzată în România cu 0,5 miliarde dolari! In iulie 2009, redevența minieră a crescut de la 2% la 4%. RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (www.gabrielresources.com - Corporate profile - 10 mai 2010) . Ar fi utilă publicarea de către RMGC a unei liste a acestor "investiții", ca să vedem ce conține.

Să intrăm acum în detalii:
Beneficii pentru România de 4 miliarde USD ?
Exagerări grosolane !
Un astfel de proiect generează beneficii directe din redevența minieră, din taxe și plata salariilor și beneficii indirecte din generarea unor afaceri și investiții secundare. În 2010, RMGC spune că va aduce beneficii directe și indirecte României de 4 miliarde USD pe durata de circa 20 ani (2 ani (construcția minei) + 16 ani (de viață a minei) + perioada de închidere a minei ), și anume:
- beneficii directe de 1,7 miliarde USD,
- beneficii indirecte de 2,3 miliarde USD

(www.gabriel resources.com - Corporate profile - 10 mai 2010).

În contextual cel mai favorabil pentru RMGC, de 1.000 USD/uncia de aur pe toată viața minei și fără costuri pentru reabilitarea mediului, estimăm [2] că proiectul va genera un profit direct (dupa scăderea taxelor) pentru investitor (Gabriel) de maximum 3,2 miliarde USD. Este un nonsens să credem că România va beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât Gabriel.

4.1.1 Beneficii directe pentru Romania de 1,7 mld. USD ?
Observație. Beneficiile directe pentru România erau de 583 milioane USD pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 17, 18).
- Beneficiile sub formă de venituri la bugetul de stat constau din:
- impozit pe profitul RMGC (16%),
- taxa de redevență minieră (4%).

In scenariul cel mai optimist (1.000 USD/uncie), estimăm [2] aceste beneficii la aproximativ 863 milioane USD pe durata de viață a minei (adică de aproximativ 40 milioane USD /an pentru fiecare din cei 20 ani de viață) .

- Beneficiile sub formă de dividende și alte taxe In scenariul cel mai optimist, profitul cumulat al Minvest (România) după 16 ani este estimat de noi [2] la 305 milioane USD. Minvest (Romania) va rambursa partea sa (19,31 %) de capital la RMGC - plus împrumuturile făcute la Gabriel pentru acoperirea majorărilor de capital - din dividende, când le va primi. Gabriel estimează intervalul de timp de la începutul exploatarii când va avea beneficii (payback) la:
5,2 ani - dacă prețul aurului este de 600 USD/uncie,
3,5 ani - dacă prețul aurului este de 750 USD/uncie,
2,7 ani - dacă prețul aurului este de 900 USD/uncie.
Noi [2] apreciem că payback-ul pentru România este de circa 12 ani, la un preț al aurului de 1.000 USD/uncie.
Apreciem că "taxele pe dividende" de la Gabriel nu vor ajunge la buget, deoarece acționarii sunt în majoritate companii offshore, fără taxe.

4.1.2 Beneficii indirecte pentru România de 2,3 mld. USD ?

Observație. Beneficiile indirecte pentru România erau de 1,024 mld. USD pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 18).
RMGC pretinde că în totalitate costurile sale de productie (operare) constituie "beneficii indirecte pentru România", deoarece cheltuielile se fac în România.
Total fals !
Costul de producție (project operating cost) este estimat (în [2009 FQR], pag. 9) la 12,57 USD pe tona de minereu (a fost de 9,46 USD în 2005, 6,48 USD în 2004, 4,99 în 2000, deci crește mereu în timp). Amintim (din [MPP], pag. 43) următoarele date pe durata de viață a minei (17 ani):
Total minereu: 218 milioane tone
Total steril: 261,5 milioane tone
Total excavat: 479,5 milioane tone.
Costul de producție provine din:
- minerit 22,9%,
- procesare și stocare 65,5 %,
- activități generale și administrative 11,6 %.

Mineritul implică excavarea/ distrugerea a 4 munți și deci modificarea peisajului în mod ireversibil. Este "beneficiu indirect" sau o pierdere imensă pentru România ?
Procesarea are loc într-o uzină închisă și implică în principal :
- consumul unor chimicale importate (inclusiv cianura),
- energie electrică și apă.
- Importurile nu sunt beneficii pentru economia națională.
- Consumul resurselor energie electrică și apă sunt o pierdere pentru economia națională și nu un "beneficiu indirect".
Stocarea unor cantități uriașe de deșeuri toxice duce la contaminarea solului și chiar la contaminarea pânzei freatice, deci nu sunt "beneficii indirecte".
Singurul beneficiu pentru România este reprezentat de componenta "activități generale și administrative". De această componentă profită într-adevăr direct unii oficiali din administrația locală și centrală; dar ea poate contribui și la procesul de corupție, care nu este un beneficiu pentru România.

a) Revitalizarea zonei ?

- Proiectul minier nu folosește resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul, care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziționate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.
- Produsul final al proiectului este aurul. În România însă nu există o piață de desfacere a aurului și nu există o industrie de procesare a aurului . BNR a anunțat oficial că rezervele naționale de aur sunt suficiente (103 t). Piețele de desfacere ale RMGC sunt deci în străinătate și compania va exporta întreaga sa producție. Mai mult decât atât, existența unei activități miniere de asemenea proporții îi descurajeaza pe alți potențiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potențial semnificativ și imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism și turism cultural), precum și pentru activități economice bazate pe creșterea animalelor etc. Aceste activități alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător /apă, sol, aer/ va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauza că este la suprafață, exclude dezvoltarea potențială a unor activități diversificate și de durată, care ar putea oferi locuri de muncă și venituri populației. Oricât de sigure ar fi măsurile de protecție a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor și nici un turist nu-și va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează cantități așa de mari de cianuri. A ignora acest aspect ar însemna o totală neînțelegere a psihologiei investitorilor și turiștilor. Proiectul Roșia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local și nu generează nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic așadar, pretenția RMGC că proiectul va avea un impact pozitiv asupra economiei locale și naționale este nerealistă.

b) Ocuparea forței de muncă ?
(Locurile de muncă și somajul)

RMGC a anunțat că "va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, temporare și permanente". Conform Studiului de fezabilitate al RMGC, numărul total de angajați va fi de 500 în momentele de exploatare maximă. Numărul locurilor de muncă directe, în medie, pe durata de viață a minei, a crescut și el însă în timp:
- 500 în [DP], pag. 11,
- 560 în [2004 AR], pag. 29, [MPP], pag. 19,
- 600 în [2005 AR], pag. 3,
- 880 pe site-ul lui Gabriel în 2010 și în recenta reclamă susținută de domnul Bogdan Baltazar.

Dar în studiul comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras, există tabele cu meseriașii și numărul lor pe fiecare an, media fiind de 217 locuri de muncă directe (maximum 248 locuri în anul al 8-lea de viață). Dacă acest Proiect este similar altor proiecte gestionate de companii străine, atunci multe din slujbele bine plătite vor fi oferite străinilor. Dacă se va pune problema scăderilor costurilor, varianta scăderii numărului de angajați se ia prima în calcul. Așadar, o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung este de așteptat, și scăderea va fi aproape cert în randul localnicilor angajați. Problema locurilor de muncă este critică în zonă. Inchiderea în 2006 a minei de stat existente a afectat circa 800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roșia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alți 1.500 de muncitori. Sarcina disponibilizării a 2.300 de muncitori și a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a circa 300 de oameni de către RMGC nu va fi simțită și nu va soluționa problema locurilor de muncă, în condițiile în care 2.000 de oameni vor rămâne fără ocupație și venituri. Dar poate mulți dintre ei au fost relocați deja de către RMGC, înainte de termen. RMGC presupune că deschiderea minei va crea locuri de muncă indirecte. În descrierea Proiectului [MPP], RMGC a calculat între 5 și 7 , apoi între 3 și 5, locuri de muncă indirecte pentru un loc de muncă la mină. Această estimare este total nerealistă, este o exagerare. În 2005 ne prezentau 6.000 locuri de muncă indirecte, în 2010 doar 3.500: ce să mai credem ? Crearea de locuri de muncă indirecte este asigurată doar de o activitate cu legături economice în aval și amonte, nu de o mină pe termen scurt. Distrugerea terenurilor agricole și a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populația locală, va genera și mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forței de muncă din minerit, în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensație de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viață sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-și hrăni familiile și a-și asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi strămutați - relocați și și-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea șomerilor care vor fi privați de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC. RMGC spune, în [EIA], că fără proiect șomajul va crește la 90%. Total greșit, pentru că numără ca șomeri și pensionarii și țăranii care lucrează în gospodăriile lor de subzistență (să nu uităm că Roșia Montană este un sat, nu un oraș). RMGC are o mare contribuție la șomajul din 2010 în zonă. Incă din 2002, când RMGC a cerut și a obținut de la Consiliul local al comunei Roșia Montană modificarea PUG-ului și PUZ-ului comunei și declararea prematură (pentru că proiectul nu a fost aprobat) a unei suprafețe de 1376,16 ha drept zonă industrială minieră ([MPP], pag. 20), nici o altă activitate minieră nu a mai fost permisă în zonă, în așteptarea proiectului ‘salvator’. Comuna Roșia Montană (16 sate) are o suprafață de 4200 ha, 3865 locuitori (conform recensământului din 2002) și 1362 familii; vor fi afectate de proiect 960 familii ([MPP], pag. 159) - 77% au fost deja relocați . In medie, în 2004, în 25% din gospodării exista un angajat Minvest și în circa 7% din gospodării exista un angajat RMGC ([MPP], pag. 158). Proiectul ar putea afecta 33 de activități comerciale. Cele mai multe sunt băcănii sau magazine universale, baruri sau o combinație a ultimelor două ([MPP], pag. 158). Nu este nevoie să spunem ce se va întâmpla la închiderea minei, pentru că problema asigurării necesarului de trai al populației va apărea încă din primii ani de exploatare și se va înrăutăți cu timpul. RMGC nu va soluționa problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a șomajului mare și o sărăcire considerabilă a populației. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi. De asemenea, diferențele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în șomaj și puținii angajați ai RMGC va crea și mai multe tensiuni sociale și poate și o creștere a criminalității.

4.2 Pierderi (costuri) pentru Romania

RMGC face o propagandă agresivă privind beneficiile pentru România, dar ignoră total pierderile pentru România aduse de proiect, pierderi care care pot fi clasificate astfel:

4.2.1 - pierderi sociale
4.2.2 - pierderi culturale
4.2.3 - pierderi de mediu 4.2.4 – pierderea aurului

4.2.1 Pierderi sociale

Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanță istorică și culturală foarte mare pentru România. Deci, nu poate fi comparat cu proiectele similare din lume, care sunt localizate în zone aride, nelocuite, fără importanță istorică și culturală. Proiectul prevede strămutarea (= proprietate contra proprietate) sau relocarea (= bani contra proprietate) a 900 familii de proprietari din satul Roșia Montană și din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din totalul de circa 4000). În România nu există legislație explicită pentru strămutarea involuntară a populației. Dar există politicile (recomandările) Grupului Băncii Mondiale, care sunt mai favorabile decât legile românești. Diferența principală este că legile din România sunt "orientate-spre-bunuri", adica se compensează bunurile pierdute, pe când recomandările Grupului Băncii Mondiale (Divizia IFC) - care recomandă strămutarea, nu relocarea - sunt "orientate-spre-mijloacele de existență", adică oamenii strămutați trebuie repuși în condițiile de a avea mijloace de existență, nici mai rele-nici mai bune, după strămutare. Problema este ca IFC a renunțat în 2002 la negocierile de finanțare a Proiectului, și deci nu mai există siguranța că cei strămutați (deja) de RMGC vor mai fi (au fost) protejați. Fără a avea aprobările pentru Proiect, RMGC a trecut încă din 2002 la punerea în aplicare a planului de strămutare-relocare a populației; s-au dat bani pentru locuință și atât, în general. Astăzi, un procent de 77% au fost deja relocați și câțiva strămutați la Alba Iulia, în cartierul Recea, construit special pe dealul Furcilor. "Strămutarea populației, făcută prin diferite mijloace, fără ca statul român să intervină, poate fi considerată o autentică deportare la începutul mileniului III.”([4], pag. 12) S-a spus despre cumpărarea caselor localnicilor din zona proiectului de către RMGC (Gabriel) că este o simplă activitate imobiliară. Dar este o activitate imobiliară fără concurență! Ceea ce este mai grav, după opinia noastră, este că au existat termene pentru strămutare-relocare în "Regulamentul local de urbanism Comuna Roșia Montana” care însoțea noul PUG/PUZ din 2002, la Primăria localității Roșia Montană: "Zonă propusă pentru schimbare de funcțiune din zonă rezidențială în zonă industrială și de protecție cu funcțiuni conexe compatibile cu zona industrială, fiind afectată de zona de dezvoltare industrială Roșia Montană Gold Corporation, necesitând strămutare - relocare în două etape, astfel:
- etapa I-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 și pentru strămutare-relocare 01.07.2003, pentru imobilele aflate în teritoriul limitei perimetrului industrial, din Bunta, Corna și parțial Roșia Montană;
- etapa a II-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 și pentru strămutare-relocare 01.07.2004, pentru imobilele aflate în interiorul limitei zonei de protecție a industriei propuse. Locuințele din zona de protecție se pot demola sau pot rămâne. ...."
Populația a fost amenințată cu expropierea pentru utilitate publică (Frank Timiș, în oct. 2002, cu ocazia inaugurării sediului RMGC din Alba Iulia); astfel, unii au acceptat bani ca sa se mute, de frică că altfel vor fi mutați forțat și nu vor mai primi nimic. Există deja, după informațiile noastre, probleme sociale grave pentru câțiva localnici care au acceptat banii și au plecat. Semnalăm apariția pe site-ul lui Gabriel în anii 2005-2006 (a fost apoi retras) a unui articol sponsorizat de RMGC, intitulat "Roșia Montana gold controversy" și apărut în revista Mining Environmental management în numărul din ianuarie 2005, pag. 5 - 13, în care autorul, de la Universitatea din Alberta, Canada, pe lângă multe exagerări din lipsă de informații corecte (RMGC i-a plătit transportul și cazarea la Roșia Montană, iar oamenii RMGC l-au informat), critică totuși relocarea făcută de RMGC înainte ca acordul de mediu (EIA) să fie obținut („To date, over 800 people have been relocated. If there is criticism at this stage, it is that resettlement may have been allowed to start too early (...) before major aspects of the project, such as the EIA, were firmly in place."). Este interesant că autorul apreciază că probabil cheia pentru o dezvoltare pe termen lung a regiunii este investiția în educarea tinerilor, iar cei ce pot merge la facultate să ia cursuri de economie și turism, pentru a fi capabili să deschidă afaceri în zonă, după minerit ("Perhaps a key to the long-term sustainable development of the region is investment in youth education, and many of those who can afford to go to university are taking courses in economics or tourism, potentially leading to businesses beyond mining." ). Pierderea socială cea mai importantă este distrugerea coeziunii comunității locale, distrugerea "spiritului locului". Faptul ca unii trebuie sa plece, iar alții rămân, iar din cei care trebuie sa plece unii au rezistat ispitei banilor, alții nu au rezistat, a împărțit comuna în două tabere. "Dezbină și stăpânește", o veche metodă de pe vremea romanilor - culmea ironiei -, este folosită cu succes pentru avansarea Proiectului. Solidaritatea, liniștea din comunitate au disparut, poate pentru totdeauna . Există o mare tensiune în localitate, între oameni, de 14 ani deja. Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui Proiect. 117 persoane din cele 800-900 relocate-strămutate au murit deja. Acest Proiect contribuie la depopularea munților Apuseni, și așa o zonă depopulată . Pe toata durata minei, pierderile de venituri pentru cei care lucrează în mod curent în agricultură, în silvicultură, în creșterea animalelor, în industria de prelucrare a lemnului și în servicii incompatibile cu mineritul pe scară largă sunt foarte mari și nu au foat cuantificate de RMGC . După închiderea minei, când resursele minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potențiale din activitățile tradiționale - care nu vor mai putea fi făcute în zonă- trebuie numărate drept pierderi sociale continue pentru România. Costurile sociale indirecte, ca de exemplu pierderea valorilor tradiționale ale comunității , sunt imposibil de determinat, dar ar trebui să aibă o valoare ridicată într-o țară care respectă valorile tradiționale. Guvernul trebuie să respingă acest proiect; să naționalizeze și să returneze proprietarilor (ideea inginerului geolog Andrei Justin) casele cumpărate de RMGC.

4.2.2 Pierderi culturale

Satul Roșia Montană apare pe lista monumentelor istorice apărută în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel:
- la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: "Situl arheologic Alburnus Maior-Roșia Montana", "Asezarea romana de la Alburnus Maior, zona Orlea", "Exploatarea miniera romana de la Alburnus Maior, Masivul Orlea", "Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni", "Incinta funerara romana din zona Tau Gauri", "Galeria "Catalina Monulesti" din zona protejata a centrului istoric al localitatii", "Galeriile romane din Masivul Carnic, punct Piatra Corbului",
- la categoria II, cu 42 monumente: "Biserica "Adormirea Maicii Domnului"", "Centrul istoric al localitatii ( Targul satului, Piata, Cartierul Berg, Str. Brazilor și zona amonte de Piata, spre lacuri)", "Casa parohiala ortodoxa", "Casa cu spatiu comercial, azi primarie" și înca 38 case, iar
- la categoria III, cu "Monumentul comemorativ al lui Simion Balint (în cimitirul bisericii "Adormirea Maicii Domnuluui")" . In concordanță cu "Charta de la Venetia- Charta Internationala pentru Conservarea și Restaurarea Monumentelor și Siturilor- adoptată de ICOMOS în 1965", noțiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci și ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizații particulare, unei evoluții distincte, sau unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creație, ci și la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificație culturală. Este cazul monumentelor de la Roșia Montană și Abrud. Pierderea caselor de patrimoniu din secolele XVIII - XIX , care nu vor rezista exploziilor preconizate în proiect, și pierderea patrimoniului arheologic (galeriile romane și dacice) și natural unic, care nu vor putea fi înlocuite vreodată, trebuie măsurate ca un cost pentru România. Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul țării în păstrarea și valorificarea lui culturală. Valoarea culturală și istorică excepțională a satului Roșia Montană este certă. Pierderea unor venituri importante potențiale din turism la Roșia Montană trebuie considerate ca un cost cultural al proiectului.

Va urma