Adevărul despre Roșia Montana (II)

4.2.3 Pierderi de mediu

In mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa) sunt intrări în sistem, iar ieșirile sunt : Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea și distrugerea resurselor naturale, cât și efectele distrugerii asupra mediului trebuie sa fie cuantificate în costuri pentru economia națională.
Evaluarea acestor costuri trebuie să ia în considerație :
- pierderea ( temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări,
- costul remedierii distrugerilor mediului, inclusiv reabilitarea carierelor, curățarea râurilor poluate de drenarea apelor acide, etc. Guvernul are datoria să cântărească cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului, față de interesul privat al RMGC . Guvernul ar trebui de asemenea să considere pierderea pământului productiv și a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activități alternative și durabile.
Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriașe. Oameni de știință din Organizația Cercetării Științifice a Commonwealth-ului ( the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia au estimat costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide la 100.000 USD / ha.

Raportul dintre terenul folosit direct de către o companie minieră și aria totală afectată este 1:5. In cazul Roșiei Montane, mina va ocupa o suprafata de 1 200 ha, dar aria afectată totală va fi de 5 ori mai mare, deci de 6 000 ha. Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii australieni, de 100 000 USD/ha, obținem un cost total de mediu pentru Roșia Montană de 600 mil. USD. Acest cost poate fi și mai mare în cazul în care RMGC nu va folosi planuri de management adecvate. De exemplu, costul total pentru a curăța mina de cupru montană (Rhone Poulenc) din California a fost estimat la 9 miliarde USD. Potrivit raportului EIA, RMG va cheltui 70,9 milioane USD pentru reabilitarea minei pe toată durata de viață a acesteia, inclusiv 44,3 milioane USD în perioada de închidere a minei (anii 16-21). Aceste cifre sunt de 35 ori mai mici decât costul estimat de 2,6 miliarde USD bazat pe datele oferite de Agenția de Protecție a Mediului din SUA. Costurile cu închiderea minei, remedierea zonei și întreținerea iazului sunt estimate între 2,63 - 17,73 miliarde USD.

4.2.4 Pierderea aurului

Aurul este un metal de importanță strategică pentru o țară. Rezerva de aur a BNR este de 103 tone. In caz de colaps internațional - trebuie să ne gândim și la această situație cu ocazia crizei actuale - dolarii și euro din rezerva BNR nu ar mai valora nimic; ceea ce ar conta, ar fi rezerva de aur a BNR, dar și rezerva de aur din pământ a țării - care nu trebuie epuizată de proiecte aberante. Dacă aurul ar reveni la nivel internațional ca monedă de schimb, lucru care nu este complet imposibil (a se vedea analiza [3] De ce aurul rămâne cea mai bună monedă făcută de Cristian Păun, conferențiar la ASE), atunci țările care au aur ar fi mai bogate decât cele care nu au.

4.3 O problemă deschisă

Domnul ing. Niculae Rădulescu-Dobrogea (NRD pe scurt), Președinte Eco-Civica, și-a propus evaluarea metalelor rare ce compun zăcământul de la Roșia Montană, având ca ghidaj datele conținute în [5] (volumul "Aurul și Argintul Roșiei Montane", 1974, 2009, de Aurel Sîntimbrean, fost inginer șef al exploatării de stat Roșiamin) (o probă de 300 kg a fost trimisă în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), și anume:

Aur:
1,5 gr/tona de minereu concentratie medie
Argint: 7-11 gr/tona de minereu
Germaniu: 20 gr/tona (deci de 11-12 ori mai mult decat aurul!), folosit in detectoare ultra sensibile in infrarosu, in compozitia lentilelor de microscoape, in lentilele de camere foto si video cu unghi larg (wide angle) etc.
Vanadiu: 2500 gr/tona (!!) - folosit in aplicatii nucleare si in aliaje de otel anticorozive.
Titan: 1000 gr/tona (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobilele de curse Ferrari etc.
Nichel: 30 gr/tona, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, in oteluri inalt aliate
Crom: 50 gr/tona, folosit in constructia de avioane, impreuna cu aluminiul, si in compozitia otelurilor inalt aliate
Cobalt: 30 gr/tona, agent radioterapeutic, folosit in turbine cu gaz, in motoare cu reactie etc.
Galiu: 300 gr/tona. Se produc numai 30 de tone de galiu pe an, in intreaga lume (conform site-ului www.WebElements Periodic Table of the Elements)! Galiul converteste electricitatea in lumina coerenta, se foloseste la oglinzi speciale, in componenta LED-urilor din aparatele electronice, la obtinerea de semiconductori, dar mai ales in detectarea particulelor solare neutrinos, in doua laboratoare astronomice din Italia si Rusia, unde 30 de tone de galiu abia detecteaza (interactioneaza cu) o particula pe zi! Potrivit cifrelor Rosia Montana Gold Corporation, ei vor exploata circa 200 de milioane de tone de minereu pentru a obtine 300 tone de aur. Dar in aceste 200 mil.to. ar putea sa extraga, spune Sintimbrean, si circa 6000 (sase mii!) de tone de Galiu in 17 ani, adica o productie medie anuala de circa 352 de tone, de aproape 12 ori productia mondiala actuala!! Desigur, nu vor putea exploata suta la suta.
Arsenic: 5000 (cinci mii) gr/tona (!!!), folosit in tehnologia bronzarii artificiale, in pirotehnie (artificii), in industria laserelor. In final, circa 10.000 de tone de arsenic, din cele 200 de milioane de tone de minereu, in functie de rentabilitate.
Bismut: 20 gr/tona,folosit in medicina, in obtinerea fierului maleabil, in industria fibrelor acrilice, in sisteme de stingere a incendiilor, in sistemul de transport al uraniului in reactoarele nucleare, in ind.cosmetica etc.
Feldspat potasic, folosit in industria portelanului: 70% din dacitul din Cetate si Cirnic. Adica 70% din tot minereul din Cirnic si Cetate este format din feldspat potasic, in timp ce Romania importa acest material din China! Dupa aprecierile d-lui Sîntimbrean, există circa 270.000 de tone de feldspat despre care nu se face nici o vorbire, ca si cand n-ar exista. Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo, NRD a obținut următoarea evaluare a metalelor din zăcământ :
AUR (1,5g/tona minereu).............................................10.5 miliarde USD
ARGINT (10g/tona).......................................................1,3 mld. USD
GALIU (300g/tona)......................................................13 mld. USD
GERMANIU (20g/tona).................................................5,2 mld.USD
CROM (50g/tona)...........................................................6,5 mld. USD
VANADIU (2500g/tona)...............................................10 mld. USD Co, Ti, Ni, Bi, As și feldspat potasic............minimum.. 5 mld. USD
TOTAL................................................................... 51,5 mld. USD

Problema deschisă este: ce se întamplă cu restul metalelor rare (în afară de aur și argint), dacă ele într-adevăr există la Roșia Montană ? RMGC nu pomenește nimic de ele. Dacă ele există, cum credem, vor fi ele luate de RMGC ca “bonus” sau vor fi deversate în iazul de decantare ?

4.4 Rezumat

Rezumatul afacerii Roșia Montană este următorul:
Dăm: -
resurse minerale:
- Aur 313 t (circa 10 mil. uncii)
- Argint 1.483 t
- metale rare
- patrimoniu vechi de 2000 ani
- dezvoltare durabilă

Luăm:
- substanțe periculoase 1.581.760 t (din care cianură de sodiu 192.000 t )
- dezastru durabil.

5. Riscurile pentru România

In acest capitol vom analiza pe scurt riscurile majore pentru România ale acestui proiect minier, împărțite în:

5.1 Riscul financiar
5.2 Riscul de mediu.

(Este interesant de văzut în Rapoartele anuale ale lui Gabriel începând cu anul 2003 riscurile și incertitudinile pentru Gabriel ale Proiectului său.)

5.1 Riscul financiar

5.1.1 Riscul incapacității de plată a RMGC
5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei
5.1.3 Riscul unei speculații bursiere
5.1.1 Riscul incapacității de plată a RMGC
După cum am văzut la capitolul 2, RMGC (Gabriel) nu are fonduri pentru a începe faza de construcție a Proiectului. Așa cum s-a menționat anterior, costurile de capital inițiale sunt acum de 876 mil. USD, cea mai mare parte din sumă trebuind să fie obținută din împrumuturi comerciale. Sunt mici șansele ca Gabriel să fie capabilă să atragă aceste fonduri. Guvernul român are datoria să verifice capacitatea financiară (bonitatea) a unui potențial investitor, mai ales când acesta vine cu un proiect minier cu riscuri foarte mari.
5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei In cazul în care RMGC reușește să înainteze cu Proiectul la faza de construcție și apoi de producție, există riscul mare ca să închidă operațiile după 5 (6) ani, când perioada cu costuri de producție mai mici este urmată de o creștere a acestui cost în periada anilor 7-16. Creșterea în costurile operaționale va apărea de îndată ce compania va începe exploatarea resurselor cu un coeficient mic de aur, argint. Va rezulta o descreștere a profitabilității minei și deci RMGC ar putea să decidă că exploatarea a devenit ne-economică. In cazul în care RMGC va închide mina înainte de perioada programată, după ce va fi exploatat zonele cele mai bogate, valoarea depozitelor rămase va fi prea mică ca să mai atragă posibili noi investitori.

5.1.3 Riscul unei speculații bursiere

De ce dorește Gabriel să continue un Proiect cu o rată de profit scăzută? Unul din răspunsurile posibile este că în realitate Gabriel "face săpături după bani", nu după aur, și că Proiectul nu reprezintă altceva decât o speculație bursieră, așa cum a fost proiectul Bre-X, în Indonezia (conform domnului ing. geolog Ion Rădulescu, fost consilier al ANRM).

5.2 Riscul de mediu

5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice
5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare
5.2.3 Riscul alunecărilor de teren
5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice Scurgerile de ape acide datorate mineritului de rocă sunt apreciate ca fiind cele mai mari probleme ecologice asociate cu mineritul. Dacă haldele de steril vor deveni acide, atunci apa acidă va produce contaminarea pânzei freatice. Există o incertitudine considerabilă în a determina costurile pe termen lung ale tratării apei acide, așa că guvernul iși asumă un risc semnificativ în cazul în care aceste costuri sunt subestimate, el fiind nevoit să acopere costurile crescute dacă nu mai are cine să-și asume responsabilitatea, cum este adesea cazul (conform lui David Chambers [1]). "Iazul de decantare de pe valea Cornii … este așezat parțial pe gresii permeabile și afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent." (Ing. Andrei Justin) "Recent, exploratoarea româncă Uca Marinescu a surprins în călătoria ei în jurul lumii imagini dezolante despre dezastrul ecologic lăsat în urmă de exploatarea minieră cu cianuri din Yellowknife, Canada; activitatea minieră din zonă a fost sistată din cauza efectelor produse de deșeurile cu cianură. Exploratoarea Uca Marinescu spune că autoritățile locale cheltuiesc anual aproape 1 miliard de dolari (CD ?) doar pentru a ține solul înghețat, astfel încât să nu permită răspândirea noxelor provenite din lacul de cianură". (http:// www.romania-actualitati.ro/dezastrul_ecologic_din_yellowknife_in_imagini-13 ...)

5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

Acesta nu este cel mai sigur tip de baraj în sensul oferirii unei stabilități în timpul unor cutremure. (David Chambers) . In orice regiuni muntoase, există de obicei un potențial seismic semnificativ, iar iazurile de decantare, spre deosebire de rezervoarele de apă, trebuie să fie în așa fel construite încât să iși poată menține "încărcătura" pentru totdeauna. In condițiile creșterii terorismului internațional, un astfel de baraj poate deveni o țintă. Aceasta implică costuri și riscuri suplimentare. Barajul este la aproximativ 2 km în amonte de orașul Abrud. O ruptură majoră sau catastrofală a barajului ar putea rezulta în pierderi semnificative de proprietăți și posibile vieți omenești. De exemplu, în 1998, barajul de sterile s-a rupt la mina Los Frailes, din Spania, răspândind 5 mil. mc de deșeuri toxice în râul de lângă Parcul Național Donana. Inundațiile au afectat 5.000-7.000 ha de teren arabil și baltă, omorând 26 tone de pește (conform [6]).

5.2.3 Riscul alunecărilor de teren

"Structura geologică de sub localitatea Roșia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafață (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii și gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare și terenul va aluneca" (ing. Sever Bordea, Institutul de Geologie al României).

6. Comparația cu mine de aur din lume Comparația cu toate celelalte mine de aur, vechi sau active, din lume, ca de exemplu cu vechiul proiect Rio Narcea din Spania și cu mina Martha din Noua Zeelandă (ca să amintim cele două mine cu care lui RMGC îi plăcea să compare acum câțiva ani proiectul său), sau cu mina Kittila din Finlanda este în defavoarea proiectului RMGC, prin amploarea sa, prin concentrația slabă de aur, prin locația sa într-o zonă umedă, foarte populată, cu vestigii arheologice vechi de peste 2000 de ani, de importanță mondială. Proiectul RMGC (13.000.000 tone minereu anual, cu concentrație medie de 1,3 g/t Au) era de 26 ori mai mare ca proiectul închis al companiei canadiene RIO NARCEA GOLD MINES LTD (www.rionarcea.com ) la mina "El Valle" și la mina satelit Carlés din Spania (500 000 tone minereu anual, cu concentrație medie de 5,62 respectiv 4,12 grame aur/tona); este de cel puțin 10 ori mai mare ca proiectul în funcțiune al companiei americane Newmont (www.newmont.com) la mina Martha din Noua Zeelandă (1.100.000 tone anual cu medie de 2,98 grame aur/tona); are o rezervă totală de minereu de 218 milioane tone, de 10 ori mai mare ca rezerva totală de minereu a minei Kittila din Finlanda (21,4 milioane tone), dar cu o concentrație medie de peste 3 ori mai săracă.

RIO NARCEA GOLD MINES LTD (Rio Narcea, pe scurt) - cumpărată de Lundin Mining Corporation în 2007 -era o companie canadiană pentru resurse minerale cu operații, proiecte de dezvoltare și activități de explorare în Spania și Portugalia. Rio Narcea a exploatat aurul în carieră la suprafață la mina “El Valle” din Februarie 1998 și la mina satelit Carlés (la 20 km de El Valle) din toamna lui 2000. Ambele mine erau situate în provincia Asturia, în nordul Spaniei. Uzina de procesare era situată la El Valle, așa că minereul de la mina Carlés era adus acolo. Minereul din mina la suprafață El Valle avea o concentrație medie de 5,62 g. aur/t, iar cel din mina la suprafață Carlés avea o concentrație medie de 4,12 g. aur/t. În anul 2004, un total de aproximativ 500.000 tone de minereu de la minele El Valle și Carlés a fost procesat la uzina El Valle (adica cu 100.000 tone mai mult decât se prelucra la Roșia Montană în mina închisă în 2006); dacă se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul RMGC, raportul este: 1 la 26. Deoarece capacitatea uzinei de prelucrare El Valle era mai mare, Rio Narcea a semnat o înțelegere pe trei ani cu Crew Development Corp. pentru cumpărarea și tratarea minereului bogat în aur de la mina Nalunaq din Groenlanda. În 2004 era în plan procesarea a patru sau cinci loturi de câte 34.000 tone de minereu (adica 136.000 -170.000 tone minereu) cu o concentrație de aproximativ 25-30 g. aur /t . Deci, în 2004, uzina El Valle a prelucrat în total aproximativ 636.000 (=500.000 + 136.000) sau 670.000 (=500.000 + 170.000) tone minereu. Daca se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul Roșia Montană, raportul este minim: 1 la 19. Rio Narcea s-a concentrat în ultimii ani pe trecerea ambelor mine de la exploatarea în carieră la suprafață, la exploatarea subterană; la Carlés, exploatarea subterana a început în august 2003 iar exploatarea la suprafață a încetat în primăvara lui 2004, pe când la El Valle, exploatarea subterană a început la sfârșitul primului semestru din 2004, în paralel cu ultima fază a exploatării la suprafață. Rio Narcea mai avea proiectul Salave de exploatare a aurului din zona Salave, la 60 km de mina El Valle, unde minereul de aur avea o concentrație între 3,0-5,0 g. aur /t și a oprit proiectul Corcoesto, datorită "lower estimated returns than previously anticipated" (concentratie de 1,45 g. aur/t). Localitatea cea mai răsărită din preajma minei El Valle este Belmonte de Miranda, care este situată la circa 60 km de mina El Valle, într-o zonă montană, la circa 50 km de Oceanul Atlantic, cu câteva sute de familii. In locul minei a fost înainte o localitate cu circa 20 de case. Mina Martha din Noua Zeelandă http://www.marthamine.co.nz este proprietate a Newmont. Aurul a fost descoperit în Noua Zeelandă pentru prima dată în 1852. Mina Martha - din orășelul Waihi cu circa 4700 locuitori - săpată în dealul Martha (exploatare în subteran), a început în 1878 și a fost închisă în 1952. Rămășițe ale ei sunt protejate ca monument istoric și sunt o atracție turistică. Folosirea cianurii în extracția aurului s-a făcut din anul 1894. În cei 73 de ani, ea a produs 174.160 kg aur, din 11,9 milioane tone minereu (adică în medie 163.000 tone minereu anual, cu o concentrație medie de 14,6 g/t aur ). La ea au lucrat în medie 600 oameni. Mina Martha a fost redeschisă în 1987, în exploatare în carieră deschisă. Licența pentru mina Martha a fost dată în 1987, pentru 30 ani, pentru 394,27 ha. În 1999 este aprobat un proiect extins, pentru o perioadă până în 2007, și începe lucrul la proiectul extins. Cantitățile de minereu (în tone) măcinat au fost de, respectiv: 1988 (68.179 t), 1989 (775.240 t), 1990(879.294 t), 1991(858.173 t), 1992 (834.472), 1993 (817.003 t), 1994(800.203 t), 1995(880.580 t), 1996(892.859 t), 1997 (915.135 t), 1998(917.346 t), 1999 (907.790 t) și cu proiectul extins 2000(1.031.161 t), 2001(1.202.938 t), 2002(1.343.925 t), 2003(1.525.212 t), cu o concentrație medie de aproximativ 3,1 g/t aur. Mina Martha are 92 locuri de muncă directe și a creat încă 43 locuri de muncă indirecte în orașelul Waihi din cele circa 1226 locuri de muncă în total, adică 7,5%. Mina are un aport de circa 27% în bugetul Waihi. Legăturile minei Martha cu economia locală sunt relative slabe (Martha Mine’s links with the local economy are relatively weak) (http://www.marthamine.co.nz/ economics & employment: NZIER Report March 2005). Mina Martha este în plan să fie închisă în august 2010. Mina de aur Kittila http://www.mining-technology.com/projects/kittila-gold/ din Finlanda este localizată la 900 km nord de Helsinki. Are reserve de 3,2 milioane uncii de aur (circa 100 tone aur) în 21,4 milioane tone de minereu în total cu o concentrație medie de 4,7 g/t. A fost construită în 2006, producția comercială a început în septembrie 2008 și primul aur a fost produs în ianuarie 2009. Este numită așa după comunitatea care rezidă în apropiere.

7. Analiza situației “fără proiect"

In absența Proiectului și cum mina veche a fost închisă, și ca urmare a nefericitei reclame făcute localității Roșia Montană de reclamele RMGC, apreciem că zona se va dezvolta rapid. Sugerăm următoarele acțiuni rapide de dezvoltare durabilă a zonei :
1. Aurul are așa o atracție la oameni, încât adesea se pot obține mai mulți bani pe termen lung dintr-o mină închisă (sau nedeschisă), prin turism și hoteluri, decât dintr-o mină care funcționează. Astfel, se poate crea la Roșia un centru (turistic, comercial, cultural, istoric) cu tematica "AURUL", cuplat cu un parc arheologic, care să conserve și să studieze vestigiile romanilor și dacilor din zona Roșia Montană și nu numai. Reamintim că galeria minieră romană din masivul Orlea (ca și monumentele naturale "Piatra Despicată" , "Piatra Corbului" și "Detunata") este de mult în circuitul turistic al zonei. Reamintim că în Roșia Montană (cel mai vechi sat minier, 131 e.n.) există 42 case cu valoare de patrimoniu (monumente istorice), iar în Abrud 4. Un model perfect de organizare pentru Roșia Montană ar fi "Satul aurului" (Gold village) din Tankavaara, Laponia, Finlanda, creat în 1979, care are un muzeu național al aurului și servicii extraordinare de turism; vizitatorii văd acolo și învață istoria aurului și pot experimenta senzația măreață a febrei aurului, putând exersa personal căutarea aurului cu șaitrocul în locuri special amenajate; aproape toți găsesc aur și pot păstra tot aurul pe care-l găsesc ! http://www.tankavaara.fi/goldvillage/pages/en/front-page.php Să amintim de mina romană Las Médulas din Spania, închisă și aflată în protecția UNESCO (Las Médulas Cultural Landscape is listed by the UNESCO as one of the World Heritage Sites) și de mina romană Dolaucothi, cunoscută și sub numele de mina Ogofau, din Marea Britanie, închisă în 1938 și donată lui National Trust of Wales în 1941, care sunt puncte de mare atracție turistică în cele două țări respective.

2. Statisticile Agenției Naționale de Turism arată că atracțiile culturale și zonele montane (inclusiv Munții Apuseni) sunt destinațiile preferate ale turiștilor, mult înaintea litoralului și a Deltei Dunării. In mod curent, Roșia Montană atrage 15.000 vizitatori pe an, dar nu generează venituri datorită absenței oricăror facilități de cazare sau alte structuri (restaurante, magazine). Să amintim că aceste structuri nu sunt permise prin PUG-ul din 2002. Dacă la Roșia Montană ar fi construite niște circuite turistice și structuri adecvate, ar putea fi atrași 150.000 vizitatori pe an și ar fi generate venituri local.

3. Se poate crea un circuit turistic al regiunii, cuplat cu un circuit turistic al României, care să lege localitățile cu vestigii romane. Corelat, propunem crearea Asociației pentru Arheologie Romană, care să păstreze, să dezvolte și să promoveze "România romană".

4. In lipsa exploatării aurului, care poluează zona, se va putea dezvolta agroturismul, cultura plantelor medicinale și a ciupercilor, mica industrie de colectare și prelucrare a laptelui, industria textilă, industria lemnului, artizanatul, pescuitul în tăuri. Există un surplus de producție animală în regiune, care poate genera dezvoltarea industriei aferente.

5. Se pot înființa magazine cu flori de mină și alte suveniruri legate de mineritul aurului și argintului. Se pot înființa crescătorii de cai, firme de închirieri biciclete, pentru deplasarea cu mijloace durabile a turiștilor pe trasee montane.

6. Se poate reabilita mocănița de pe linia Turda-Abrud și folosi în scopuri turistice și de transport marfă.

7. Se impune și organizarea de cursuri și seminarii de instruire pentru localnicii care doresc să primeasca turiști, atragerea de fonduri (prin proiecte de dezvoltare comunitară) pentru aducerea la standarde competitive a locuințelor în care vor fi cazați turiștii și pentru modernizarea infrastructurii (de transport și utilități publice). Este necesară monitorizarea permanentă a activităților turistice, pentru o dezvoltare durabilă a acestora, pentru păstrarea autenticității zonei.

8. Statul trebuie să acorde burse studenților proveniți din zonă, pentru a se califica în economie, turism etc., cu obligația să rămâna în zona cel puțin 5 ani.

9. In ziarele mai vechi din epocă se amintește de posibilitatea folosirii haldelor de steril în industria porțelanului - informație care se corelează cu datele despre feldspatul potasic din cartea lui Aurel Sîntimbrean.

Perspectiva includerii zonei în patrimoniul UNESCO

Pentru salvarea Roșiei Montane s-au pronunțat peste 1000 arheologi și istorici din lumea întreagă, iar ICOMOS a dat trei rezoluții în acest sens. Din discuțiile purtate cu colegi arheologi, a reieșit posibilitatea declarării zonei ca « Peisaj cultural evolutiv » și înscrierea ei ca atare în Patrimoniul UNESCO. Recent, Ministerul Culturii a anunțat demararea procedurilor pentru înscrierea Roșiei Montane în lista tentativă a Patrimoniului universal UNESCO.

8. Articolele 135, 136 din Constituție și criza mondială
Amintim Art. 135 alin. (2) din Constituția României:
(2) “Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene".

Amintim Art. 136 alin. (3) și (4)din Constituția României:
(3) “Bogățiile de interes public ale subsolului, …. fac obiectul exclusive al proprietății publice.”
(4) “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.”
Apreciem că autoritățile încalcă aceste articole din Constituție prin promovarea acestui Proiect, care vizează exploatarea până la epuizare a unei resurse naturale de importanță strategică național㠖 aurul, în care participarea noastră este de doar 19,31%, care va provoca un dezastru durabil și nu dezvoltare durabilă, care distruge un patrimoniu arheologic și istoric de importanță națională și mondială. Circumstanțele actuale, ale crizei mondiale, ar trebui să îndemne la reflexie pe cei care reprezintă statul, dar și pe noi toți. “Criza financiară mondială a fost provocată de speculatorii financiari, prin metodele lor lipsite de etică, dar și de noi toți, care am asistat fermecați la întregul proces și nu am avut nici o reacție”. Analiza “Poveștii islandeze” făcută de Cristian Pîrvulescu în R.L. din 19 februarie 2010, dar mai ales concluzia sa: “popoarele care renunță la calitatea de cetățeni pentru confortul consumului plătesc”, ne-au cutremurat și ne-au amintit de datoria ce o avem. Avertizăm pe guvernanți că exact așa se întâmplă și cu proiectul Roșia Montană: un proiect care încalcă flagrant Constituția a fost și este promovat prin metode lipsite de etică, fermecând pe mulți dintre noi, pe unii funcționari și demnitari ai statului român în primul rând. Nu vrem să așteptăm ca dezastrul să se producă, și abia atunci să reacționăm, pentru că pierderile suferite vor fi greu sau imposibil de recuperat. Amintim că bogățiile subsolului - și implicit aurul - au fost naționalizate ca să beneficiem cu toții de ele, nu ca să beneficieze de ele o firmă străină - și noi să ne alegem cu gunoiul; și că favorizarea unei firme (țări) străine în detrimentul statului poate fi catalogată ca “trădare de țară”.

9. Luptă inegală

In condițiile în care statul român, prin ANRM și Ministerul Economiei - la nivel central - și prin diverse organisme - la nivel local - au sprijinit tacit sau explicit interesele companiei străine private, societatea civilă s-a mobilizat pentru apărarea interesului statului român.
Lupta este însă inegală:
RMGC (Gabriel) investește sume mari de bani în elaborarea documentelor (studii, manuale de prezentare a proiectului, etc.) și în campania media agresivă de promovare a proiectului, ca de exemplu:
- In 2001, două studii de fezabilitate definitive au fost finalizate pentru Roșia Montană de către firma GRD Minproc Limited (Perth, Australia) pentru suma de 9,6 mil. $CD (conform [2001 AR], pag. 6).
- La 31 dec. 2009, Gabriel a plătit 152.000 $CD la doi directori ai companiei pentru servicii de consultanță oferite companiei în anul 2009.
- In scopul campaniei media, Gabriel a făcut contract cu o firmă de comunicații internațională pe 3 ani: 1 martie 2009 - 29 februarie 2012, pentru o taxă anuală de 450.000 Euro și o taxă de succes de 800.000 Euro plătibilă la sfârșitul celor 3 ani dacă anumite criterii sunt îndeplinite. Gabriel a plătit pentru 2009 suma de 375.000 Euro (conform [2009 FQR], pag. 23, [2009 GFS], pag. 25). Societatea civilă: NGO-uri, universitari, academicieni, oameni de cultură, cultele etc. analizează de 8 ani fără bani, voluntar, datele în continuă schimbare ale acestui proiect (a se vedea [7], [8], [9], [10]) și nu au decât un acces foarte limitat la mijloacele media pentru a-și exprima protestul lor împotriva acestui proiect, în apărarea intereselor statului român.

Cine este mai credibil ?

In memoriam Ne simțim obligați moral să amintim aici români care au murit, gândindu-se până în ultima clipă la salvarea Roșiei Montane de proiectul RMGC:
- prof.univ. dr. Paul Bran, rector al Academiei de Studii Economice din București
- arheolog Niculae Conovici, de la Academia Română
- profesoara de istorie Ruxandra Manta, din satul Roșia Montană
- ing. Ștefan Răgălie, de la Academia Română
- architect Silvia Păun, din București.

Am văzut că în Programul de Guvernare 2009-2012 - cap. 17 "Energie și Resurse Minerale", la sfârșit, scrie: "Realizarea unei strategii naționale pentru valorificarea resurselor minerale non-energetice și reevaluarea proiectului Roșia-Montană". Intrebarea care se pune este următoarea: De ce nu ține cont statul român de argumentele dezinteresate ale Academiei Române, ale noastre, ale societății civile în general contra acestui proiect?

10. Concluzii

România este o țară săracă, în tranziție încă, cu un nivel ridicat de corupție. A face un proiect care exploatează resursa aur prin mutilarea munților, afectarea mediului, a comunității umane etc. pentru 19,31% din afacere este pierderea cea mai vizibilă pentru România (desigur că problema rentabilității pentru România s-ar pune și în cazul unui procent mai mare, dar deocamdată analizăm acest proiect). Cu beneficiile aduse României prin acest proiect nu vom fi mai bogați, dar generațiile următoare vor fi cu siguranță mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului și a mediului, distrugerea culturală și nu în ultimul rând prin distrugerea comunității locale. In ultimă instanță, ce trebuie să realizeze un astfel de proiect? o bunăstare generală, despre care nu poate fi vorba în acest caz. Beneficiile mici pentru România ale acestui proiect pălesc în fața pierderilor . Riscurile realizării acestui proiect sunt majore și reale. Beneficiile substanțiale potențiale care ar putea deriva dintr-un proiect alternativ, cum ar fi unul bazat pe dezvoltarea turistică și pe agricultură, sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere. Guvernul și-a fixat obiective naționale pentru o dezvoltare echilibrată și de durată. Ministerul de resort a calificat Munții Apuseni drept o zonă cu un potențial turistic imens și a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor miniere și de promovare a dezvoltării rurale și ecoturismului. Proiectul companiei RMGC vine într-o contradicție flagrantă cu obiectivele naționale și regionale stabilite de guvern. Experiențele anterioare în dezvoltarea mono-industrială bazată pe minerit s-au dovedit dezastruoase pentru economie (exemplul Văii Jiului și al altor centre miniere). După 20 ani de tranziție, economia se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin introducerea unor activități economice diversificate și durabile. Acceptarea proiectului companiei RMGC în această formă, nu ar însemna altceva decât o revenire la politica lui Ceaușescu bazată pe mineritul mono-industrial, și chiar mai rău, pentru că acest proiect reprezintă o investiție intensivă de capital (opusă unei investiții sociale intensive), ceea ce înseamnă că problemele legate de locuri de muncă și cele sociale vor deveni și mai acute. Aurul (ca și vestigiile arheologice) poate sta foarte bine în pământ să aștepte vremuri mai bune, când România iși va putea permite să facă afaceri rentabile cu adevărat, când dezvoltarea tehnicii va permite o exploatare nepoluantă și când nivelul - mult scăzut al corupției - va elimina suspiciunile legate de avizele date. Se impune ca Guvernul , prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale, să stabileasca politici și criterii clare, care să fie publice, după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor și a proiectelor de activități miniere în general - și legate de metalele prețioase în particular. Recomandăm reanalizarea tuturor concesiunilor privitoare la metale prețioase - și nu numai - din ultimii 20 ani.

Concluzia finală

Având în vedere cele prezentate mai sus, cerem Președinției, Guvernului și Parlamentului României:
- să oprească acest Proiect, indiferent de consecințe, deoarece nu este în interesul statului român;
- să naționalizeze toate proprietățile cumpărate de RMGC la Roșia Montană și să le returneze proprietarilor, pentru refacerea comunității.

Bibliografie

Rapoartele anuale ale lui Gabriel Resources Ltd. de pe site-ul www.gabrielresources.com: [1997 AR] 1997 Annual Report [1998 AR] 1998 Annual Report [1999 AR] 1999 Annual Report [2000 AR] 2000 Annual Report [2001 AR] 2001 Annual Report [2002 AR] 2002 Annual Report [2003 AR] 2003 Annual Report [2004 AR] 2004 Annual Report [2005 AR] 2005 Annual Report [2006 AR] 2006 Annual Report [2007 FQR] 2007 Fourth Quarter and Year End Results [2007 AR] 2007 Annual Report [2008 FR] 2008 Financial Report [2008 AR] 2008 Annual Report [2009 FQR] 2009 Fourth Quarter Report , care include [2009 GFS] Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009 [2009 AR] 2009 Annual Report [DP ] Descrierea Proiectului Roșia Montana (sep. 2002) [MPP] Memoriul de Prezentare a Proiectului (dec. 2004)

[1] D. M. Chambers, Comentarii tehnice asupra Studiului de Fezabilitate și asupra Proiectului Roșia Montana (dec.2002)
[2] Francoise Heidebroek, Economic analysis of RMGC project, 2010, manuscris
[3] Cristian Păun, De ce aurul rămâne cea mai bună monedă, 1.06.2010 http://cristianpaun.finantare.ro/2010/06/01/de-ce-aurul-ramane-cea-mai-buna-moneda/
[4] Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Roșia Montană - Alburnus Maior (Cetatea de scaun a aurului românesc), 2002, Ediția a 2-a, 2004, Editura ALTIP, Alba Iulia
[5] Aurel Sîntimbrean, Aurul și Argintul Roșiei Montane, 1974, republicat în 2009,
Editura ALTIP, Alba Iulia
[6] *** To Dig or Not to Dig ? OECD Global Forum on International Investment (Conference on Foreign Direct Investment and the Environment) , feb. 2002
[7] *** Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, București, privitor la problemele economice, financiare, sociale, de mediu și de durabilitate ale proiectului minier Roșia Montană, Academica, nr. 15, 2003, 57-70.
[8] *** Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale, septembrie 2009
[9] *** Poziția Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, 3.11.2009 www.acad.ro
[10] *** Poziția Ad Astra privind proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roșia Montană, 15 mai 2010, www.ad-astra.ro

Sfârșit