Sinuciderea cu FMI

Sursa: Dinu Patriciu - Adevarul

În loc să ne pregătim pentru a rezista cât mai bine, să stimulăm consumul intern, ne sinucidem lent. Toate birocrațiile sunt la fel. Oamenii își iau leafa, bifează sarcinile date de șefi, dar mai ales sunt foarte ocupați ca să demonstreze cât sunt de utili. E la fel la București, la Bruxelles sau la Washington. De ce trebuie să plece FMI-ul acasă? Birocrațiile sunt compatibile între ele, se sprijină reciproc. Din condei ni s-a impus un deficit bugetar de 6,8 %. Cifra reprezintă media deficitelor din țările europene. Nu stă în spatele ei niciun fel de calcul savant. E suptă din deget. Imediat ce a fost emisă însă, ea se transformă într-un fetiș. Pentru a o atinge, orice metodă este permisă. Profesorii se uită în altă parte când elevii trag droguri pe nas ca să viseze frumos.

Pentru respectarea acestei condiționări, investițiile publice s-au redus cu 22% în primul semestru al acestui an, față de aceeași perioadă a anului trecut. În schimb, nu poți să-ți dai afară protejații politici și, astfel, cheltuielile de personal nu au scăzut decât cu 4,5%. Acestora n-ai cum să le tragi țâța din gură, sursă de profit personal, cheltuielile de bunuri și servicii au scăzut doar cu 1,7%. Altfel spus, nu avem decât 1,8 miliarde de dolari pentru investiții, dar cheltuim 7,3 miliarde de dolari cu birocrații și 3,9 miliarde de dolari ca să le creăm sursa de ciubuc. Între timp, pentru că trebuie încurajată lenea, subvențiile au crescut și ele cu 6,3%. Totodată, statul se "împrumută" de la companii cu peste 1 miliard de dolari prin neplata facturilor și nereturnarea TVA. Iată cum, de la impunerea unei cifre arbitrare, se ajunge la un dezastru. Hrănim birocrația și batem vaca până moare ca să dea mai mult lapte. Birocrații nu judecă. Aplică standarde și proceduri. Pot să-mi spună reprezentanții FMI de o mie de ori că sunt de acord cu reducerea aparatului administrativ, cu vânzarea a ceea ce a mai rămas la stat, cu stimularea sectorului privat, dacă de fapt condiționările impuse nu fac decât să cheltuiască și bruma de energie care a mai rămas economiei românești. Nu sunt decât cârja pe care se sprijină o administrație șchioapă. Prelungesc coșmarul. Pe de altă parte, birocrații se păcălesc între ei. În discuția cu oamenii de afaceri, într-un limbaj diplomatic, ciumpalacii de la FMI dau de fapt vina pe imbecilitatea și lipsa de disciplină a elevului, iar pentru administrația impotentă - "așa ne-a recomandat FMI-ul" e arma cu care își apără ultima redută. Și pentru unii, și pentru alții, importantă este imaginea publică. Nu e de mirare că oameni cu capul pe umeri, ca de exemplu Mark Mobius, șeful Templeton Investments, unul dintre cele mai mari grupuri de fonduri de investiții din lume, cu o valoare de peste 200 de miliarde de dolari, printre care și Fondul Proprietatea, ne spune politicos: "S-ar putea să fie mai bine fără FMI...". Ne apropiem de a doua fază a crizei. Lumea financiară oscilează între optimism exuberant, frică, neîncredere și alarme de tot felul. Un lucru e cert. Epicentrul va fi de această dată Europa. Împrumuturile colosale în care administrațiile și-au înglodat fără știrea lor contribuabilii pentru a le da iluzia prosperității ajung la scadență. În următorii ani, autoritățile publice ale statelor europene au de plătit către finanțatori trilioane de dolari. De aceea, guvernele sunt îngrijorate de sănătatea băncilor și nu le lasă să cadă. Cârdășia se sprijină pe spinarea plătitorului de taxe. Noi, săraci fiind, vom fi cei mai afectați de acest cutremur. În loc să ne pregătim pentru a rezista cât mai bine, să stimulăm consumul intern prin micșorarea taxelor, prin simplificarea proceselor administrative și a legislației, prin libertatea de întreprindere, ne sinucidem lent. Înghițim pe nemestecate otrăvuri statistice în numele cărora chinuim oamenii fără rost.