Structura portofoliului de obligațiuni denominate în valută arata la data de 3 noiembrie 2008 astfel: agenții guvernamentale (13,83%), instituții supranaționale (17,04%), obligațiuni garantate cu activele emitentului (7,31%), guverne (81,82%). "Agențiile guvernamentale sunt instituții de drept public deținute și reglementate de guverne. Instituțiile supranaționale sunt instituții de drept internațional deținute de guverne (BRI, BERD, BIRD și BEI), iar obligațiunile garantate cu active sunt emise în Europa și beneficiază de o legislație specială care asigură protecția investitorilor", explica, la aceeași dată guvernatorul Mugur Isărescu, precizând că acuzații de genul că "ar fi plecat el cu rezerva valutară acasă" nu pot decât să stârnească râsul. "Rezerva internațională (valută plus aur) a crescut cu 1.124 milioane de euro, fiind o creștere destul de confortabilă, cea mai mare de până acum.

Așa cum se știe, anul trecut, în paralel cu alegerile prezidențiale, s-a desfășurat și un referendum pentru reformarea statului român, un referendum al cărui rezultat a fost incontestabil. În data de 2 noiembrie 2009, Traian Băsescu declara: "În anul 2005, toate partidele au fost de acord cu revizuirea Constituției, dar nu s-a întâmplat nimic. M-au pacalit. Politicienii au avut toate condițiile să evite referendumul", a spus Traian Băsescu, care a dorit să precizeze că a existat la dispoziția parlamentarilor inclusiv Raportul Comisiei Prezidențiale cu propuneri pentru eliminarea ambiguităților. "Îmi aduc aminte că imediat după alegerile din 2004 un președinte de partid a spus că vom avea o nouă republică și vedea o Constituție total rescrisă. A fost un entuziasm mare, însă voința politică a fost zero", a continuat Traian Băsescu.

În anul 2008, în toamnă, imediat ce începuse criza economică internațională, premierul de atunci al României, Călin Popescu-Tăriceanu propunea un plan anticriză, pe care, de altfel, a și început să-l aplice prin ordonanțe de Guvern, ordonanțe anulate imediat după instalarea noului Guvern Boc și înlocuite de nimic! Sigur, este mult de discutat pe această temă, îmi voi propune să o fac episodic, pentru că trebuie să caut și în arhiva site-ului Guvernului, pentru a veni cu lucruri concrete, cu număr de ordonanțe în mod concret, dar și în arhiva mea personală! Cu certitudine, dacă acele măsuri ar fi fost continuate, ar fi trebuit completate, numai că premierului Boc nu i-a păsat de România, ci pur și simplu, singurul lucru de care i-a păsat a fost satisfacerea clientelei PDL pe timp de criză, nu redresarea economică a României. Pentru că lumea, din păcate, a uitat despre aceste măsuri, cred că este foarte bine să le reamintesc!!! Oricum, e cert că dacă ar fi existat un premier preocupat de luarea unor măsuri anticriză mai mult decât de furtișagurile din partid, traseul României ar fi fost, cu siguranță, altul, mult mai bun.

"Ceea ce-mi era atribuit, era o discuție pur teoretică cu oamenii de afaceri americani, cu Camera de Comerț Americană, oameni care puneau o problemă: dacă va trebui să optați între cota unică și TVA, care va fi poziția președintelui României. Era o întrebare pur ipotetică, iar eu am spus că pentru a asigura stabilitate mediului economic, nu vom umba la cota unică, implicit ar fi o soluție TVA-ul, dacă nu am avea altă variantă. Nu optez, însă, pentru mărirea TVA-ului. cota unică i-a ajutat în primul rând pe români, prin reducerea impozitului pe salarii, de la 25 - 26% cât era la 16%. cota unică a lăsat mai mulți bani în buzunarele fiecărui salariat. În același timp, a lăsat mai mulți bani oamenilor de afaceri care au putut să reinvestească mai mult decât reinvesteau înainte. Iar acum le mai dăm un stimulent oamenilor de afaceri: nu se mai impozitează profitul reinvestit.

Grigore Cartianu s-a născut pe 27 ianuarie 1969, la Brădiceni, județul Gorj. Mai apoi a absolvit Liceul "Tudor Vladimirescu" din Târgu-Jiu și mai apoi Facultatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini din cadrul Politehnicii București. Între anii 1988 și 1993, la Revoluție fiind student. A lucrat la Expres Magazin, Evenimentul Zilei, Sportul Românesc, ProSport, Jurnalul Național, din nou la Evenimentul Zilei și, din aprilie 2008, este redactor-șef la Adevărul. În ceea ce privește cartea sa, "Sfârșitul Ceaușeștilor - Să mori împușcat ca un animal sălbatic", aceasta este rodul unei intense munci de documentare și de investigare. "În jurul unui mare eveniment istoric, trei categorii de investigatori duc munca de cercetare pentru aflarea adevărului: procurorii, jurnaliștii și istoricii. Dintre aceștia, jurnaliștii au libertatea cea mai mare - și de a căuta, și de a comenta rezultatul investigației. Grigore Cartianu a găsit numeroase amănunte pe care istoricul și juristul le ignoră. Din acest punct de vedere, imaginea despre evenimentele din decembrie 1989, din România, este la el mult mai amplă și, totodată, mult mai aproape de actorii lor: oamenii", se arată în prefața semnată de consultantul istoric Alex Mihai Stonescu. Am fost întotdeauna de părere că o investigație jurnalistică bine documentată și după o muncă asiduă, perseverentă și nepărtinitoare poate face istorie.

Cu ochii săi bulbucați, cu privirea de demon ambuulant, cu nimic mai pașnică decât cea a Marelui Tartor, cu săgețile alea din licărirea ochilor de călău, de mercenar, de om care face o meserie din crimă și din moarte, Cristian Tudor Popescu continuă în ziaru Gândul denaturarea crasă a adevărului despre mineriade, fără niciun pic de jenă, cu niște afirmații atât de imbecile, încât nu pot face altceva decât să stârnească vii reacții de oroare. Priviți-l în ochi pe acest om. Vă rog eu mult de tot, măcar în poză. Nu vă speriați? Ce tip de privire are? Cât de tulburi sunt acești ochi de adevărat miner care nu a fost manipulat să vină la București, ci care a știut exact ce face aici la București, un securist, gorilă care a ghidat minerii ce anume să facă! "Piața Universității a fost o încercare de a mima o disidență post factum, un reflex al lașității mergând până la complicitate cu călăul, de care dăduse dovadă sub ceaușism practic toată populația României", scrie acest nemernic și bine că a avut el curaj criminal, un curaj menit să ne stârnească, chiar și acum, după 20 de ani, oroarea! Probabil că de asta a scris acest așa-zis editorial, o mizerie, nu un text practic, pentru a ne stârni oroarea! Ăsta a fost scopul!!!

Laurențiu Ungureanu,Andrei Crăciun,Cristian Delcea - Adevarul La exact douăzeci de ani de la acel sângeros 14 iunie 1990, fostul președinte nu are regrete. Ion Iliescu este în continuare convins că "Piața Universității" a fost o inacceptabilă oază de "legionarism". La doar o lună de la "Decembrie 1989", cu un reflex comunist într-o democrație mai mult imaginară, Ion Iliescu făcea primul apel la oamenii muncii. Contextul era dat de revolta partidelor istorice față de decizia FSN de a participa la alegerile electorale. La 28 ianuarie 1990, minerii au venit, așadar, pentru prima dată, să pună umărul la consolidarea democrației formate în jurul "emanaților" Revoluției. Peste 5.000 de mineri, înarmați cu bâte și lanțuri, s-au prezentat în Capitală pentru a-i intimida pe susținătorii partidelor care erau altceva decât FSN. Peste trei săptămâni, la 18 februarie 1990, ca răspuns la organizarea unei noi manifestații antiguvernamentale, minerii din Valea Jiului au luat din nou drumul Bucureștiului. Legătura dintre Putere și proletari - stâlpii socialismului intrat în comă cu două luni în urmă- se consolidase, iar minerii păreau să-și respecte promisiunea făcută la sfârșitul lui ianuarie: veneau în Capitală ori de câte ori era nevoie. "Roman a înțeles minerii. Nu-l vom uita!"

Fostul lider al minerilor, Miron Cozma, ar fi sustinut intr-o declaratie din 2005, data in dosarul Mineriadei si pusa la dispozitie de Asociatia 21 Decembrie, ca Ion Iliescu si Petre Roman i-au oferit functii publice, daca aducea la Bucuresti mineri pentru formarea Garzii Nationale. "La cateva zile dupa 15 iunie, am avut prima intalnire in sediul Guvernului la o masa la care se aflau presedintele Iliescu, primul-ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si alti reprezentanti ai Guvernului care mi-au facut oferta de a deveni seful Garzii Nationale, in acest sens urmand ca eu sa strang in jur de vreo 100 de mineri bine facuti, de la toate unitatile miniere, care trebuiau sa vina la Bucuresti pentru a constitui Garda Nationala", se arata in declaratia data de Miron Cozma, ca martor, pe 21 aprilie 2005 la Sectia Parchetelor Militare. In acelasi document, fostul lider al minerilor enumara si alte functii si demnitati publice care i-ar fi fost oferite dupa evenimentele din iunie 1990, dar pe care le-ar fi refuzat din cauza ca il considera pe Ion Iliescu "un fost nomenclaturist al regimului Ceausescu". "Administratia Iliescu-Roman a incercat sa ma atraga in diferite feluri oferindu-mi diferite avantaje sau functii. Astfel au scornit sa fiu guvernator de Valea Jiului, iar Petre Roman mi-a oferit 7.000 de dolari pe luna ca sa ma duc consul in Africa de Sud.

La o zi după jurnalistul Grigore Cartianu, astăzi și-a lansat și Ion Iliescu cartea sa tot despre Revoluție. Nu știu ce anume conține această carte, însă presupun că aceleași minciuni cu care ne-a obișnuit. Aveam numai 10 ani la Revoluție. N-o să uit niciodată, însă, oamenii pe care i-am văzut cu ochii mei morți, împușcați pe stadă și nu în centru, ci pe străduțe de la periferia Capitalei. Ce altceva decât plăcerea criminală de a ucide i-a determinat pe criminali să împuște oameni pe stradă pe Șoseaua Chitilei, de exemplu, unde mă refugiasem cu tot cu familia de lângă Aeroportul Băneasa, zonă în care locuiam, la străbunicii mei. N-o să uit că și acolo am avut parte tot de momente de spaimă. Cât poate avea un copil de 10 ani neîmpliniți. Unde sunt criminalii acestor oameni, de ce nu au ajuns la pușcărie? Păi, bine, unu, doi, cinci nu i-ai putut prinde, dar nu atâția și nu atâția oameni morți nevinovați. Cine i-a protejat să nu ajungă la pușcărie dacă nu Ion Iliescu? În naivitatea mea, pun o întrebare cum nu se poate mai logică: un nou președinte responsabil nu ar fi avut somn până nu i-ar fi descoperit și deferit Justiției pe criminali. Și atunci tot el mai are și tupeu să mai vorbească? Am arătat în câteva din anchetele mele cum și-a protejat Ion Iliescu kaghebiștii săi și mult timp după Revoluție. Știa că pleacă de la putere, știa că trebuie să se retragă în anul 2004 și a vrut să le asigure locuri călduțe întru jefuirea României!!! Asta este tot ceea ce a vrut să facă!

"Sfârșitul Ceaușeștilor" (14,95 lei) de Grigore Cartianu și "După 20 de ani" (19,9 lei) de Ion Iliescu privesc Revoluția din unghiuri diferite", anunță Adevărul. Prima dintre cărți a fost lansată astăzi, cea de-a doua urmează să fie lansată. Sigur, pe cea a lui Cartianu s-ar putea să o cumpăr și eu, cea a lui Ion Iliescu, nu mă interesează! Mi-o fi ajuns și mie manipularea și diversiunea pro-kaghebistă și pro-criminală cu care am fost îndoctrinați, de fapt, îndobitociți ani de-a rândul. Evident, ca de obicei, Ion Iliescu a făcut spume. Cred că atunci când aude de Cartianu i se face părul măciucă. Nu de alta, dar în sfârșit, s-a găsit cineva care să vină de hac mizeriilor sale. Ca de obicei, a făcut spume. "Campaniile ziarului "Adevărul", "Sfârșitul Ceaușeștilor" și "Misterele Revoluției", l-au deranjat pe Ion Iliescu, care le-a catalogat drept "o diversiune pur și simplu". Declarația fostului președinte al României a fost făcută cu o zi înainte de lansarea cărții lui Grigore Cartianu, "Sfârșitul Ceaușeștilor" (Editura Adevărul Holding)", mai notează ziarul Adevărul. Ei, desigur, și cea legată de mineriadă este foarte posibil să-l deranjeze foarte tare pe Ion Iliescu, nu vă faceți griji. Evident, că diversiunea chiar lui îi aparține. Ceea ce nu realizează Ion Iliescu este faptul că cu cât se agită mai tare cu atât lumea îl va crede mai mult pe Cartianu, nu pe el. Să-i fie de ocară.